betejeală(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BETEJEÁLĂ,betejeli, s. f. (Pop.) Infirmitate. [Var.: betegeálă s. f.] – Betegi + suf. -eală.
betejeală(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BETEJEÁLĂ,betejeli, s. f. Beteșug. [Var.: betegeálă s. f.] – Din beteji + suf. -eală.
betejeală(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BETEJEÁLĂ s. f. v. betegeală.