betegi - explicat in DEX

betegi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BETEGÍ vb. IV. v. beteji.

betegi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
betegí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. betegésc, imperf. 3 sg. betegeá; conj. prez. 3 să betegeáscă

betegi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BETEGÍ vb. IV. v. beteji.

betegi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BETEGÍ, betegesc, vb. IV (Reg.) 1. Tranz. și refl. A provoca cuiva o infirmitate sau a rămâne infirm. ♦ Refl. Spec. A face o hernie. 2. Refl. A se îmbolnăvi. [Var.: betejí vb. IV] — Din beteag.

betegì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
betegì v. a (se) vătăma într’o parte a corpului.