betegeală(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BETEGEÁLĂ s. f. v. betejeală.
betegeală(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) betegeálă (pop.) s. f., g.-d. art. betegélii; pl. betegéli
betegeală(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BETEGEÁLĂ s. f. v. betejeală.
betegeală(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BETEGEÁLĂ,betegeli, s. f. (Pop.) Infirmitate. [Var.: betejeală s. f.] — Betegi + suf. -eală.