betegi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BETEGÍ vb. IV.
v. beteji.betegi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)betegí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
betegésc, imperf. 3 sg.
betegeá; conj. prez. 3
să betegeáscăbetegi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BETEGÍ vb. IV.
v. beteji.betegi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BETEGÍ, betegesc, vb. IV (
Reg.)
1. Tranz. și
refl. A provoca cuiva o infirmitate sau a rămâne infirm. ♦
Refl. Spec. A face o hernie.
2. Refl. A se îmbolnăvi. [
Var.:
betejí vb. IV] — Din
beteag.betegì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)betegì v. a (se) vătăma într’o parte a corpului.