beteală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BETEÁLĂ s. f. (Adesea
fig.)
1. Fir lung de metal auriu sau argintiu. ♦
Spec. Podoabă făcută din asemenea fire (pentru mirese).
2. (
Bot.) Orzoaică-de-baltă
(Vallisneria spiralis). [
Var.:
peteálă s. f.] – Din
ngr. petálion.