bestie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÉSTIE, bestii, s. f. Fiară. ♦
Fig. Om cu apucături sau cu instincte de fiară. – Din
it.,
lat. bestia.bestie (Dicționar de neologisme, 1986)BÉSTIE s.f. Animal sălbatic, fiară. ♦ (
Fig.) Om cu fire de fiară, crud, sălbatic. [< lat.
bestia].
bestie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)béstie (béstii), s. f. – Animal, vietate.
It. bestia (sec.XIX). –
Der. bestial, adj. și
bestialitate, s. f., din
fr.bestie (Marele dicționar de neologisme, 2000)BÉSTIE s. f. animal sălbatic, fiară. ◊ (fig.) om crud, feroce; brută. (< it., lat.
bestia)
bestie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BÉSTIE, bestii, s. f. Animal sălbatic; fiară. ♦
Fig. Om cu apucături sau cu instincte de fiară. –
It. bestia (
lat. lit. bestia).bestie (Dicționaru limbii românești, 1939)*1) béstie f. (lat.
bestia). Animal feroce,
feară.
Fig. Om feroce saŭ lipsit de gîndurĭ intelectuale, artistice saŭ morale:
nu instigațĭ bestia vulgară!bestie (Dicționaru limbii românești, 1939)2) béstie v.
bișchie.bestie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)béstie (-ti-e) s. f.,
art. béstia (-ti-a), g.-d. art. béstiei; pl. béstii, art. béstiile (-ti-i-)bestie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bestie f.
1. animal cu instincte sângeroase, fiară;
2. fig. om fără îndurare, crud ca o fiară sălbatică.
bestie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BÉSTIE, bestii, s. f. Fiară. +
Fig. Om crud, feroce. — Din
it.,
lat. bestia.