bestiar - explicat in DEX

bestiar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BESTIÁR, bestiare, s. n. Antologie medievală de fabule sau de povestiri alegorice cu animale. [Pr.: -ti-ar] – Din fr. bestiaire.

bestiar (Dicționar de neologisme, 1986)
BESTIÁR s.m. Gladiator care lupta cu fiarele sălbatice în arenele amfiteatrelor romane. // s.n. Luptă între oameni și animale, care avea loc în circuri. [Pron. -ti-ar, pl. -ri, (s.n.) -re. / < lat. bestiarius, cf. fr. bestiaire].

bestiar (Dicționar de neologisme, 1986)
BESTIÁR s.n. Gen de lucrare, caracteristică evului mediu, cuprinzând culegeri de fabule sau de povestiri alegorice despre animale. [Pron. -ti-ar, pl. -re, -rii. / < fr. bestiaire, cf. lat. bestiarius < bestia – animal, it. bestiario].

bestiar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BESTIÁR I. s. m. cel care lupta cu fiarele sălbatice în arenele amfiteatrelor romane, în circuri. II. s. n. loc în care sunt închise animale sălbatice. (< lat. bestiarius, fr. bestiaire)

bestiar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*bestiár m. (lat. bestiarius). Gladiator care se luptă cu animalele la Romanĭ.

bestiar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bestiár¹ (gladiator) (livr.) (-ti-ar) s. m., pl. bestiári

bestiar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bestiár² (culegere) (livr.) (-ti-ar) s. n., pl. bestiáre

bestiar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BESTIÁR¹, bestiare, s. n. (Livr.) Antologie medievală de fabule sau de povestiri alegorice cu animale. [Pr.: -ti-ar] — Din fr. bestiaire.

bestiar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BESTIÁR², bestiari, s. m. (Livr.) Gladiator. — Din fr. bestiaire, lat. bestiarius.