bestial - explicat in DEX

bestial (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BESTIÁL, -Ă, bestiali, -e, adj. De bestie, ca de bestie; de o cruzime feroce; animalic, sălbatic, fioros. [Pr.: -ti-al] – Din fr. bestial, lat. bestialis.

bestial (Dicționar de neologisme, 1986)
BESTIÁL, -Ă adj. De bestie; animalic; feroce. [Pron. -ti-al. / cf. fr. bestial, lat. bestialis].

bestial (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BESTIÁL, -Ă adj. de bestie; animalic; feroce, crud, inuman. (< fr. bestial, lat. bestialis)

bestial (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
bestial, -ă, bestiali, -e adj. (adol.) v. bengos.

bestial (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BESTIÁL, -Ă, bestiali, -e, adj. De bestie; feroce. [Pr.: -ti-al] – Fr. bestial (lat. lit. bestialis).

bestial (Dicționaru limbii românești, 1939)
*bestiál, -ă adj. (adj. bestialis). De bestie, neomenos, brutal: furie bestială. Adv. Ca o bestie.

bestial (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bestiál (-ti-al) adj. m., pl. bestiáli; f. bestiálă, pl. bestiále

bestial (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bestial a. cu aplecări de bestie: neomenos, brutal.

bestial (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BESTIÁL, -Ă, bestiali, -e, adj. De bestie, ca de bestie; de o cruzime feroce; animalic, sălbatic, fioros. [Pr.: -ti-al] — Din fr. bestial, lat. bestialis.