bernsteinism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982)BERNSTEINÍSM s.n. Revizionism (
2. d.); teorie lansată de Eduard Bernstein (Berlin, 06.01.1850 – Berlin, 18.12.1932), scriitor și politician socialist. În 1887 intră în legatură cu F. Engels, la Londra. După 10 ani, declară că teoria socială marxistă trebuie supusă unei revizuiri, punând astfel bazele revizionismului. [
-stei- pron. germ.
-ștai-] (n. pr.
Bernstein + suf.
-ism) [def.
Der Neue Brockhaus]
bernsteinism (Dicționar de neologisme, 1986)BERNSTEINÍSM s.n. Curent revizionist reformist antimarxist în social-democrația internațională, apărut la sfârșitul sec XIX și începutul sec. XX în Germania, care propaga revizuirea în spirit idealist a tezelor fundamentale ale socialismului științific, ale filozofiei și ale economiei politice marxiste. V.
revizionism,
reformism. [Pron.
-ștai-. / cf.
Bernstein – conducător al social-democrației reformiste germane].
bernsteinism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bernsteinísm [
stei pron. ștay]
(bern-stei-) s. n.bernsteinism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BERNSTEINÍSM s. n. Curent în social-democrația internațională, apărut la sfârșitul
sec. XIX și începutul
sec. XX în Germania, care a încercat să interpreteze, de pe poziții eclectice și în spirit reformist, tezele fundamentale ale filosofiei și economiei politice marxiste. [
Pr.:
-șta-ĭ-]
— Bernstein (
n. pr.) +
suf. -ism.