beretă - explicat in DEX

beretă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BERÉTĂ, berete, s. f. Șapcă marinărească fără cozoroc; p. ext. bască. [Var.: (rar) berét s. m.] – Din fr. béret.

beretă (Dicționar de neologisme, 1986)
BERÉTĂ s.f. 1. Acoperământ de cap, moale, rotund și plat, fără cozoroc, pe care îl poartă mai ales marinarii. 2. Bască. [Var. beret s.n. / < fr. béret, it. berretta].

beretă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
berétă (beréte), s. f. – Bască. Fr. béret.

beretă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BERÉTĂ s. f. șapcă moale, fără cozoroc; bască. (< fr. béret, it. berretta)

beretă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BERÉTĂ, berete, s. f. 1. Șapcă moale, fără cozoroc (purtată de marinari). 2. Bască. [Var.: (înv.) berét s. n.] – Fr. béret.

beretă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*berétă f. pl. e (fr. berét și berret, pv. berret, it. berretta, care vine d. lat. bĭrus, roș. V. baretă 1). Șapcă moale fără cozoroc, cun poartă corăbieriĭ din Mediterana și marea Neagră pînă la Dunăre, soldațiĭ din marina militară, țăraniĭ din Pirineĭ ș.a. După războĭu mondial, o poartă tinerimea și e redusă uneori la o simplă tichie. De la 1932 o poartă și soldații de uscat. V. bască 2.

beretă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
berétă s. f., g.-d. art. berétei; pl. beréte

beretă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
beretă f. șapcă studențească rotundă și lată (= fr. béret).

beretă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BERÉTĂ, berete, s. f. Șapcă marinărească fără cozoroc; p. ext. bască. [Var.: (rar) berét s. n.] — Din fr. béret.