benzoilare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982)BENZOILÁRE, benzoilări, s.f. Reacția chimică dintre un derivat al acidului benzoic cu alți compuși chimici.
benzoilare (Marele dicționar de neologisme, 2000)BENZOILÁRE s.f. Introducere a radicalului benzoil în molecula unui compus organic. (după fr.
benzoylation)
benzoilare (Dicționar de neologisme, 1986)BENZOILÁRE s.f. Introducere a radicalului benzoil în molecula unui compus organic. [Cf. fr.
benzoylation].
benzoilare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)benzoiláre (-zo-i-) s. f.,
g.-d. art. benzoilắrii