benzoat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BENZOÁT, benzoați, s. m. Sare sau ester al acidului benzoic. [
Pr.:
-zo-at] – Din
fr. benzoate.benzoat (Dicționar de neologisme, 1986)BENZOÁT s.m. Sare sau ester al acidului benzoic. [Pron.
-zo-at. / < fr.
benzoate].
benzoat (Marele dicționar de neologisme, 2000)BENZOÁT s. m. sare sau ester al acidului benzoic. (< fr.
benzoate)
benzoat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BENZOÁT s. m. Sare sau ester al acidului benzoic. [
Pr.:
-zo-at] –
Fr. benzoate.benzoat (Dicționaru limbii românești, 1939)benzoát m. și n. pl.
e (d.
benzóe).
Chim. Sare formată de acidu azotic c’o bază.
benzoat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)benzoát (-zo-at) s. m.,
pl. benzoáțibenzoat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BENZOÁT, benzoați, s. m. Sare sau ester al acidului benzoic. [
Pr.: -
zo-at] — Din
fr. benzoate.