bentiță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BENTÍȚĂ,bentițe, s. f. Diminutiv al lui bantă. [Var.: bendiță s. f.] – Bantă + suf. -iță.
bentiță(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BENTÍȚĂ,bentițe, s. f. Diminutiv al lui bantă(2). [Var.: bendiță s. f.]
bentiță(Dicționaru limbii românești, 1939) bentíță v. bendiță.
bentiță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) bentíță s. f., g.-d. art. bentíței; pl. bentíțe
bentiță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BENTÍȚĂ,bentițe, s. f. Diminutiv al lui bantă. [Var.: bendíță s. f.] — Bantă + suf. -iță.