benoar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BENOÁR, benoare, s. n. Lojă situată la nivelul parterului. – Din
fr. baignoire.benoar (Dicționar de neologisme, 1986)BENOÁR s.n. Lojă situată la nivelul parterului. [Pron.
-noar. / < rus.
benuar, cf. fr.
baignoire].
benoar (Marele dicționar de neologisme, 2000)BENOÁR s. n. lojă la parter. (< fr.
baignoire)
benoar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BENOÁR, benoare, s. n. (
Înv.) Lojă situată la nivelul parterului. [
Pr.:
-noar] –
Fr. baignoire.benoar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)benoár (
înv.)
s. n.,
pl. benoárebenoàr (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)benoàr n. lojile de jos într’un teatru (= fr.
baignoire).
benoar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BENOÁR, benoare, s. n. (
Înv.) Lojă situată la nivelul parterului. — Din
fr. baignoire.