benoàr - explicat in DEX

benoar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BENOÁR, benoare, s. n. Lojă situată la nivelul parterului. – Din fr. baignoire.

benoar (Dicționar de neologisme, 1986)
BENOÁR s.n. Lojă situată la nivelul parterului. [Pron. -noar. / < rus. benuar, cf. fr. baignoire].

benoar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BENOÁR s. n. lojă la parter. (< fr. baignoire)

benoar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BENOÁR, benoare, s. n. (Înv.) Lojă situată la nivelul parterului. [Pr.: -noar] – Fr. baignoire.

benoar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
benoár (înv.) s. n., pl. benoáre

benoàr (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
benoàr n. lojile de jos într’un teatru (= fr. baignoire).

benoar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BENOÁR, benoare, s. n. (Înv.) Lojă situată la nivelul parterului. — Din fr. baignoire.