benjamin - explicat in DEX

benjamin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BENJAMÍN s. m. (Rar) Cel mai mic copil al unei familii; cel mai tânăr membru al unui grup. – Din fr. benjamin.

benjamin (Dicționar de neologisme, 1986)
BENJAMÍN s.m. (Rar) Copil iubit, răsfățat (de obicei cel mai mic dintre frați). [< fr. benjamin, cf. Benjamin – personaj biblic, ultimul copil al lui Iacob].

benjamin (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BENJAMÍN s. m. copil iubit, răsfățat (cel mai mic dintre frați). (< fr. benjamin)

benjamin (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
BENJAMIN, Walter (1892-1940), filozof și eseist german. Unul dintre principalii teoreticieni ai „Școlii de la Frankfurt”. S-a sinucis, fiind urmărit de Gestapo. Op. pr.: „Mit și violență”, „Poezie și revoluție”.

benjamin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
benjamín (livr.) s. m., pl. benjamíni

benjamin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BENJAMÍN, benjamini, s. m. (Livr.) Cel mai mic copil al unei familii: cel mai tânăr membru al unui grup. — Din fr. benjamin.