benignitate - explicat in DEX

benignitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BENIGNITÁTE s. f. Stare ușoară a unei boli. – Din fr. bénignité.

benignitate (Dicționar de neologisme, 1986)
BENIGNITÁTE s.f. Stare ușoară a unei boli. [Cf. fr. bénignité].

benignitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BENIGNITÁTE s. f. stare benignă. (< fr. bénignité)

benignitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
benignitáte f. (lat. benignitas, -átis). Caracteru de a fi benign, blîndeță, îndulgență prea mare. Lipsă de gravitate: benignitatea uneĭ boale.

benignitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
benignitáte s. f., g.-d. art. benignitắții

benignitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BENIGNITÁTE s. f. Stare ușoară a unei boli. — Din fr. bénignité.