bengali - explicat in DEX

bengali (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BENGALÍ s. m., adj. (Rar) 1. S. m. Nume dat mai multor păsări, înrudite cu vrabia, cu penajul colorat în albastru ori cafeniu, originare din India. 2. Adj. (În sintagma) Limba bengali = limba vorbită în Bengal (India). [Acc. și: bengáli] – Din fr. bengali.

bengali (Dicționar de neologisme, 1986)
BENGALÍ s.m. invar. Pasăre mică, asemănătoare vrabiei, care trăiește în regiunile calde ale Africii, Arabiei și Indiei. [< fr. bengali].

bengali (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bengáli (-ga-li) / bengalí¹ (bengalez) adj. invar., (persoană) s. m. și f., pl. bengáli / bengalí

bengali (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bengáli (-ga-li) / bengalí² (pasăre) (rar) s. m., pl. bengáli / bengalí

bengali (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bengáli (-ga-li) / bengalí³ (limbă) s. f.

bengali (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BENGALÍ/BENGÁLI I. s. m. inv. pasăre mică, asemănătoare vrabiei, trăind în regiunile calde. II. s. f. inv. limbă derivată din sanscrită, vorbită în Bengal. (< fr. bengali)

bengali (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
BÉNGALI (‹ Bengal) subst. invar. Limbă indo-europeană din ramura indo-iraniană, vorbită de c. 184 mil. oameni. Limbă oficială în Bangladesh și una dintre cele 14 limbi oficiale regionale în India. Literatură bogată, de mare valoare artistică (ex. Tagore).

bengali (Dicționaru limbii românești, 1939)
*bengalí m. (fr. [din limba indiană] bengati). O păsărică originară din Bengal.

bengali (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bengali m. soiu de vrabie din regiunile tropicale: glasul ei mai dulce îi pare decât a lui bengali NEGR.

bengali (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BENGÁLI, bengali, s. m., adj. invar. (Rar) 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Bengal. 2. Adj. invar. Care aparține Bengalului sau bengalezilor (1). (Substantivat, f.) Limba bengali. 3. S. m. Nume dat mai multor păsări înrudite cu vrabia, cu penajul colorat în albastru ori cafeniu, originare din India. [Acc. și: bengalí] — Din fr. bengali.