bengalez (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BENGALÉZ, -Ă, bengalezi, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. (La
pl.) Popor indo-european care populează regiunile de pe malurile cursului inferior al Gangelui și al Brahmaputrei; (și la
sg.) persoană care face parte din acest popor.
2. Adj. Care aparține bengalezilor (
1), privitor la bengalezi. –
Bengal (
n. pr.) +
suf. -ez.bengalez (Marele dicționar de neologisme, 2000)BENGALÉZ, -Ă I.
adj., s. m. f. (locuitor) din Bengal. II. adj. care aparține bengalezilor, popor indo-european din regiunea cursului inferior al Gangelui. (< Bengal + -ez)
bengalez (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bengaléz adj. m.,
s. m.,
pl. bengalézi; adj. f.,
s. f. bengaléză, pl. bengalézebengalez (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BENGALÉZ, -Ă, bengalezi, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. (La
pl.) Populație indo-europeană care populează regiunile de pe malurile cursului inferior al Gangelui și al Brahmaputrei; (și la
sg.) persoană care face parte din acest popor.
2. Adj. Care aparține bengalezilor (1), privitor la bengalezi. —
Bengal +
suf. -ez.