benevol - explicat in DEX

benevol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BENEVÓL, -Ă, benevoli, -e, adj. Făcut de bunăvoie; facultativ. – Din fr. bénévole, lat. benevolus.

benevol (Dicționar de neologisme, 1986)
BENEVÓL, -Ă adj. Făcut de bunăvoie, nesilit. ◊ Contribuție benevolă = sumă sau taxă al cărei cuantum îl stabilește plătitorul. [< fr. bénévole, cf. it. benevolo, lat. benevolus].

benevol (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BENEVÓL, -Ă adj. făcut de bunăvoie, nesilit. (< fr. bénévole, lat. benevolus)

benevol (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BENEVÓL, -Ă, benevoli, -e, adj. Făcut de bunăvoie, nesilit. ◊ Contribuție benevolă = sumă sau taxă al cărei cuantum rămâne la aprecierea celui care contribuie sau plătește. – Fr. bénévole (lat. lit. benevolus).

benevol (Dicționaru limbii românești, 1939)
*benevól, -ă adj. (fr. bénévole, d. lat. benévolus, d. béne, bine, și volo, vreaŭ). Binevoitor, bine dispus, indulgent: lector, auditor benevol. Gratuit: a da cuĭva concurs benevol. Adv. În mod benevol.

benevol (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
benevól adj. m., pl. benevóli; f. benevólă, pl. benevóle

benevol (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
benevol a. de bună voie: contribuțiune benevolă.

benevol (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BENEVÓL, -Ă, benevoli, -e, adj. Făcut de bunăvoie; facultativ. — Din fr. bénévole, lat. benevolus.