beneficiar - explicat in DEX

beneficiar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BENEFICIÁR, -Ă, beneficiari, -e, s. m. și f. Persoană, colectivitate sau instituție care are folos din ceva; destinatar al unor bunuri materiale sau al unor servicii. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. bénéficiaire, lat. beneficiarius.

beneficiar (Dicționar de neologisme, 1986)
BENEFICIÁR, -Ă s.m. și f. Cel care beneficiază de ceva. ♦ Persoană, instituție etc. pentru care se face o lucrare. [Pron. -ci-ar. / cf. fr. bénéficiaire].

beneficiar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BENEFICIÁR, -Ă s. m. f. cel care beneficiază de ceva. ◊ persoană, întreprindere, instituție pentru care se execută o lucrare, se prestează diferite servicii. (< fr. bénéficiaire, lat. beneficiarius)

beneficiar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BENEFICIÁR, -Ă, beneficiari, -e, s. m. și f. Persoană sau colectivitate care beneficiază de ceva. ♦ Persoană sau instituție în folosul căreia se face o lucrare. [Pr.: -ci-ar] – Fr. bénéficiaire (lat. lit. beneficiarius).

beneficiar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*beneficiár, -ă adj. și s. (lat. beneficiarus). Cel ce beneficiază, de ex., ca moștenitor supt beneficiŭ de inventar saŭ de reprezentațiune dată în folosu (beneficiu) luĭ. Cel ce posedă un beneficiŭ bisericesc.

beneficiar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
beneficiár (-ci-ar) s. m., pl. beneficiári

beneficiar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BENEFICIÁR, -Ă, beneficiari, -e, s. m. și f. 1. Persoană (fizică sau juridică) căreia, în temeiul unui contract, i se predau anumite produse sau lucrări, ori i se prestează anumite servicii. 2. Persoană care beneficiază de ceva. [Pr.: -ci-ar] — Din fr. bénéficiaire, lat. beneficiarius.