benefic - explicat in DEX

benefic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BENÉFIC, -Ă, benefici, -ce, adj. Favorabil, binefăcător. – Din fr. bénéfique.

benefic (Dicționar de neologisme, 1986)
BENÉFIC, -Ă adj. (Liv.) Favorabil (în sens astrologic), binefăcător. [Cf. fr. bénéfique, it. benefico].

benefic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BENÉFIC, -Ă adj. favorabil, binefăcător. (< fr. bénéfique, lat. beneficus)

benefic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
benéfic adj. m., pl. benéfici; f. benéfică, pl. benéfice

benefic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BENÉFIC, -Ă, benefici, -ce, adj. Favorabil, binefăcător. — Din fr. bénéfique.