benchetui - explicat in DEX

benchetui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BENCHETUÍ, benchetuiesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A chefui. – Benchet + suf. -ui.

benchetui (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BENCHETUÍ, benchetuiesc, vb. IV. Intranz. A petrece în ospețe; a chefui. – Din benchet.

benchetui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
benchetuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. benchetuiésc, imperf. 3 sg. benchetuiá; conj. prez. 3 să benchetuiáscă

benchetui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BENCHETUÍ, benchetuiesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A chefui. — Benchet + suf. -ui.

benchetuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
benchetuì v. a petrece într´una cu mâncare, băutură și joc.