benchet - explicat in DEX

benchet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BENCHÉT, benchete, s. n. (Pop.) Petrecere mare, chef, zaiafet. [Pl. și bencheturi] – Din ucr. benket.

benchet (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BENCHÉT, benchete, s. n. (Pop.) Masă mare cu petrecere; ospăț, chef, zaiafet. [Pl. și: bencheturi] – Ucr. benket.

benchet (Dicționaru limbii românești, 1939)
benchét n. pl. e și urĭ (rut. benket). Pop. Banchet, ziafet, chĭolhan.

benchet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
benchét (pop.) s. n., pl. benchéte

benchet (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
benchet n. ospăț de petrecere cu băutură și joc: la benchete bravii nu se mai adună BOL. [Formă populară trasă din it. BANCHETTO].

benchet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BENCHÉT, benchete, s. n. (Pop.) Petrecere mare, chef, zaiafet. — Din ucr. benket.