beșteli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BEȘTELÍ, beștelesc, vb. IV.
Tranz. (
Fam.) A face pe cineva de ocară, a mustra pe cineva cu ocări, cu insulte. –
Et. nec.beșteli (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BEȘTELÍ, beștelesc, vb. IV.
Tranz. (
Fam.) A mustra pe cineva îndelung.
beșteli (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)beștelí (a ~) (
fam.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. beștelésc, imperf. 3
sg. beșteleá; conj. prez. 3
să beșteleáscăbeșteli (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BEȘTELÍ, beștelesc, vb. IV.
Tranz. (
Fam.) A face pe cineva de ocară, a certa pe cineva folosind ocări, insulte. —
Et. nec.