beșteleală(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BEȘTELEÁLĂ s. f. (Fam.) Faptul de a beșteli. – Beșteli + suf. -eală.
beșteleală(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BEȘTELEÁLĂ s. f. (Fam.) Mustrare, ocară. – Din beșteli + suf. -eală.
beșteleală(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) beșteleálă (fam.) s. f., g.-d. art. beștelélii; pl. beșteléli
beșteleală(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BEȘTELEÁLĂ,beșteleli, s. f. (Fam.) Faptul de a beșteli. — Beșteli + suf. -eală.