beșlic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BEȘLÍC, beșlici, s. m. Monedă turcească de cinci parale, care a circulat și în Țara Românească. – Din
tc. beșlik.beșlic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BEȘLÍC, beșlici, s. m. (
Înv.) Monedă turcească de 5 parale, care circula în Muntenia. –
Tc. beșlik.beșlic (Dicționaru limbii românești, 1939)beșlíc m. (turc.
bešlik, d.
beš, cincĭ). Gologan turcesc de cincĭ parale care circula în Țara Românească și care se numea în Moldova
pendar. Pĭesă turcească de argint de cincĭ lei (piaștri):
la 1833 un beșlic valora 6 leĭ de țară (Iorga, Negoț 226 și Șăĭn. Infl. Or.). V.
patacă și
pitac 1.beșlic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)beșlíc (
înv.)
s. m.,
pl. beșlícibeșlic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)beșlic n. veche monedă turcească, în valoare de 5 parale, ce circula mai ales în Muntenia:
și niște beșlici tot de câte cinci POP. [Turc. REȘLIK].
beșlic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BEȘLÍC, beșlici, s. m. (
Înv.) Monedă turcească de cinci parale, care a circulat și în Țara Românească. — Din
tc. beșlik.