baștă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÁȘTĂ s. f. v. bașcă.baștă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BÁȘTĂ, baște, s. f. (
Înv. și
reg.) Masiv de pământ; tranșee, redută. – Din
pol. baszta.baștă (Dicționaru limbii românești, 1939)báștă și
băște f., pl.
băștĭ (pol.
baszta, ung.
bástya, germ.
bastei, d. it.
bastia. V.
bașcă).
Vechĭ. Bastion.
baștă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BÁȘTĂ s. f. v. bașcă.