baider (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÁIDER, baidere, s. n. (
Reg.) Fular de bumbac sau de lână colorată. – Din
germ. Beider.baider (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BÁIDER, baidere, s. n. (
Reg.) Fâșie lungă împletită din bumbac sau din lână colorată pe care o poartă țăranii la gât. –
Germ. Beider.baĭder (Dicționaru limbii românești, 1939)baĭdér și -
ir n., pl.
e (din
baĭaderă, un fel de baĭder elegant pe care-l purtaŭ cocoanele pînă pe la 1870, d. fr.
bayadére, baĭaderă, pin aluz. la vălu pe care-l poartă baĭaderele pe umeri). O fășie de lînă lungă de vre-o 150 c.m. și lată de vre-o 10-20 pe care oameniĭ din popor o poartă ĭarna în prejuru gîtuluĭ, azĭ înlocuită de „boĭeri” pin
fular (
Baĭder la Sadov. VR. 1926, 1, 65-66). v.
bașlic, cravată și
tartan.baider (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)báider (
reg.)
(bai-) s. n.,
pl. báiderebaider (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BÁIDER, baidere, s. n. (
Reg.) Fular de bumbac sau de lână colorată. — Din
germ. Beider.