bazaochi - explicat in DEX

bazaochi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BAZAÓCHI, -OÁCHE, bazaochi, -oache, adj. (Reg.) 1. Sașiu. 2. Nebunatic, ștrengar, poznaș. – Cf. ucr. bezokij.

bazaochi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
bazaóchi (bazaoáche), adj. – 1. Nerușinat, pungaș. – 2. Sașiu, care se uită cruciș. Sl. bezokŭ „necuviincios”. Sensul 2 pare a se datora unei interpretări greșite a cuvîntului, grație consonanței sale, care îl apropie de ochi. Pentru același motiv, DAR și Scriban îl explică prin sl. bezokij „fără ochi”; cf. REW 33.

bazaochi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BAZAÓCHI, -OÁCHE, bazaochi, -oache, adj. (Reg.) 1. Care se uită chiorâș, sașiu. 2. Nebunatic, ștrengar. – Ucr. bezokiĭ.

bazaochi (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
bazaochi, bazaoache adj. 1. strabic, sașiu 2. poznaș, ștrengar

bazaochi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bazaóchi (reg.) adj. m., pl. bazaóchi; f. sg. și pl. bazaoáche

bazaochi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BAZAÓCHI, -OÁCHE, bazaochi, -oache, adj. (Reg.) 1. Sașiu. 2. Nebunatic, ștrengar, poznaș. — Cf. ucr. b e z o k i j.

bazaochĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
bazaóchĭ, -oáche adj., pl. tot așa (vsl. bezokiĭ, fără ochĭ). Fam. Chĭor, șpanchĭ, miop saŭ cu un oarecare defect la ochĭ. V. ponivos.