bavură - explicat in DEX

bavură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BAVÚRĂ, bavuri, s. f. (Tehn.) Material rămas peste profilul normal pe suprafața pieselor prelucrate sau turnate. – Din fr. bavure.

bavură (Dicționar de neologisme, 1986)
BAVÚRĂ s.f. 1. Porțiune de material în relief față de profilul cerut al unei piese metalice, rezultată din prelucrare. 2. (Poligr.) Contur îngroșat, lăsat de o cerneală proastă. [< fr. bavure].

bavură (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BAVÚRĂ s. f. 1. (tehn.) porțiune de material în relief față de profilul cerut al unei piese metalice, rezultată din prelucrare. 2. (poligr.) contur îngroșat, lăsat de o cerneală proastă. (< fr. bavure)

bavură (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BAVÚRĂ, bavuri, s. f. (Tehn.) Porțiune de material ieșit în relief față de profilul intenționat al unei piese, monede etc. după o operație de nituire, turnare, laminare, forjare etc. – Fr. bavure.

bavură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bavúră s. f., g.-d. art. bavúrii; pl. bavúri

bavură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BAVÚRĂ, bavuri, s. f. (Tehn.) Material rămas peste profilul normal pe suprafața pieselor prelucrate sau turnate. — Din fr. bavure.