bavetă - explicat in DEX

bavetă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BAVÉTĂ, bavete, s. f. Bărbiță (1). [Var.: babétă s. f.] – Din fr. bavette.

bavetă (Dicționar de neologisme, 1986)
BAVÉTĂ s.f. 1. Partea de sus a unui șorț. ♦ Șervețel care se leagă la gâtul copiilor când mănâncă; bărbiță. 2. Șorț de tablă care se montează deasupra coamei la acoperiș. 3. Apărătoare de cauciuc montată la fiecare din roțile (din spate) ale autovehiculelor pentru a diminua stropirea. [< fr. bavette].

bavetă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
bavétă (bavéte), s. f. – Bărbiță, bavețică. Fr. bavette.

bavetă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BAVÉTĂ s. f. 1. partea de sus a unui șorț. ◊ șervețel la gâtul copiilor când mănâncă; bărbiță. 2. șorț de tablă deasupra coamei la acoperiș. 3. apărătoare de cauciuc la roțile (din spate) ale autovehiculelor. (< fr. bavette)

bavetă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bavétă s. f., g.-d. art. bavétei; pl. bavéte

bavetă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BAVÉTĂ, bavete, s. f. Bărbiță (1). [Var.: babétă s.f] — Din fr. bavette.