bavetă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BAVÉTĂ, bavete, s. f. Bărbiță (
1). [
Var.:
babétă s. f.] – Din
fr. bavette.bavetă (Dicționar de neologisme, 1986)BAVÉTĂ s.f. 1. Partea de sus a unui șorț. ♦ Șervețel care se leagă la gâtul copiilor când mănâncă; bărbiță.
2. Șorț de tablă care se montează deasupra coamei la acoperiș.
3. Apărătoare de cauciuc montată la fiecare din roțile (din spate) ale autovehiculelor pentru a diminua stropirea. [< fr.
bavette].
bavetă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)bavétă (bavéte), s. f. – Bărbiță, bavețică.
Fr. bavette.bavetă (Marele dicționar de neologisme, 2000)BAVÉTĂ s. f. 1. partea de sus a unui șorț. ◊ șervețel la gâtul copiilor când mănâncă; bărbiță. 2. șorț de tablă deasupra coamei la acoperiș. 3. apărătoare de cauciuc la roțile (din spate) ale autovehiculelor. (< fr.
bavette)
bavetă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bavétă s. f.,
g.-d. art. bavétei; pl. bavétebavetă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BAVÉTĂ, bavete, s. f. Bărbiță (
1). [
Var.:
babétă s.f] — Din
fr. bavette.