băutură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂUTÚRĂ, băuturi, s. f. 1. Orice lichid de astâmpărat setea. ♦ Lichid alcoolic potabil.
2. Consum de mari cantități de lichide alcoolice. ◊
Expr. A (nu) ține la băutură = a (nu) rezista la consumarea (exagerată) a lichidelor alcoolice. [
Pr.:
bă-u-. –
Var.: (
reg.)
beutúră s. f.] –
Lat. *
bibitura.