bată (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÁTĂ, bete, s. f. 1. (La
pl.) Cingătoare îngustă și lungă, țesută din lână de diferite culori.
2. (
Reg.) Betelie. –
Lat. *bitta (=
vitta „legătură”).
bată (Dicționar de neologisme, 1986)-BÁTĂ Element secund de compunere savantă cu semnificația „adânc”, „profund”, „(referitor la) adâncul mărilor”. [< fr.
-bathe].
bată (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)bátă (béte), s. f. –
1. Cingătoare, cordon, brîu.
2. Betelie. –
Megl. bętă „ciorap, șosetă”.
Lat. vĭtta (Candrea,
Éléments, 13; Pușcariu 193; REW 9404; Candrea-Dens., 143; DAR);
cf. sicil. vitta, it. vita „brîu”,
v. fr. vete, cat.,
sp.,
port. beta „sfoară, funie”.
Der. betelie, s. f. (betelie), al cărui
suf. nu este clar (
cf. totuși,
bătălie, tocălie, țăcălie). Scriban îl relaționează cu
rom. bretele, fr. bretelles; ipoteza sa este improbabilă, dat fiind sensul cu totul specializat de
betelie, și pare a se baza pe o confuzie cu
bertelie.bată (Marele dicționar de neologisme, 2000)-BÁTĂ elem. bati-.
bată (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BÁTĂ, bete, s. f. 1. (
Reg.) Betelie.
2. (La
pl.) Cingătoare îngustă și lungă, țesută din lână de diferite culori. –
Lat. vitta.bată (Dicționaru limbii românești, 1939)bátă f., pl.
ete (din
beată, d. lat.
vĭtta, panglică; cat. sp. pg.
beta). Betelĭe, bantă, bentiță. Pl. Cingătoare de rochie orĭ de pantalonĭ, o fășie foarte lungă, uneorĭ ornată cu fluturi și cu mărgele.
A da pe bete afară, a alunga cu ocărĭ orĭ cu forța. V.
brîŭ, curea.bată (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bátă s. f.,
g.-d. art. bétei; pl. bétebată (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bată f.
1. fășie mărginașă de pânză ori de postav;
2. pl.
bete, cingătoare mai îngustă de cât brâul;
a da pe bete afară, a alunga pe cineva apucându-l de brâu, a-l izgoni:
apoi îl dete pe bete din ostrov ISP. [Lat. VITTA].
bată (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BÁTĂ, bete, s. f. 1. (La
pl.) Cingătoare îngustă și lungă, țesută din lână de diferite culori.
2. (
Reg.) Betelie. —
Lat. *bitta (=
vitta „legătură”).