bătuci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂTUCÍ, bătucesc, vb. IV.
1. Tranz. A bătători; a bate bine, a presa, a îndesa pământul.
2. Refl.A se îngroșa, a se acoperi cu bătături (
2).
3. Refl. (Despre fructe) A se lovi, a se zdrobi. –
Cf. bate.