batir - explicat in DEX

batir (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BATÍR, batire, s. n. Fir de bumbac răsucit ușor, puțin mai gros decât ața de cusut, întrebuințat la însăilat. – Et. nec.

batir (Dicționar de neologisme, 1986)
BATÍR s.n. Fir de bumbac răsucit ușor, întrebuințat la însăilat. [< fr. bâtir].

batir (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
batír (-ruri), s. n. – Ață de însăilat. Fr. bâtir „a însăla” (sec. XX). Termen de croitorie.

batir (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BATÍR s. n. fir de bumbac răsucit ușor, la însăilat. (< fr. bátir)

batir (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BATÍR, batire, s. n. Fir de bumbac puțin mai gros decât ața de cusut, întrebuințat la însăilat. – Fr. bâtir.

batir (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
batír (ață) (înv.) s. n., pl. batíre

batir (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BATÍR, batire, s. n. Fir de bumbac răsucit ușor, puțin mai gros decât ața de cusut, întrebuințat la însăilat. — Et. nec.

batir (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BÁTIR adv. v. batăr.