basnă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÁSNĂ, basne, s. f. (
Înv.) Povestire, relatare mincinoasă, scornită, falsă; băsnire. – Din
scr. basna. Cf. bg. basnea.basnă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BÁSNĂ, basne, s. f. (
Înv.) Născocire, scornitură; minciună. – Din
basn (
= basm).
basnă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)básnă (
înv.)
s. f.,
art. básnei; pl. básnebasnă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BÁSNĂ, basne, s. f. (
Înv.) Povestire, relatare mincinoasă, scornită, falsă; băsnire. Din
sb. basna. Cf. bg. basnea.