baroscop (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BAROSCÓP, baroscoape, s. n. Aparat în formă de balanță, cu ajutorul căruia se demonstrează existența presiunii atmosferice și aplicarea principiului lui Arhimede la gaze. – Din
fr. baroscope.baroscop (Dicționar de neologisme, 1986)BAROSCÓP s.n. Instrument folosit pentru a demonstra existența presiunii atmosferice. [Pl.
-oape. / < fr.
baroscope, cf. gr.
baros – greutate,
skopein – a privi].
baroscop (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)baroscóp (-ros-cop / -ro-scop) s. n., pl.
baroscoápebaroscop (Marele dicționar de neologisme, 2000)BAROSCÓP s. n. balanță folosită pentru a demonstra existența presiunii atmosferice. (< fr.
baroscope)
baroscop (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BAROSCÓP, baroscoape, s. n. Aparat în formă de balanță, cu care se demonstrează existența presiunii atmosferice și aplicarea principiului lui Arhimede la gaze și vapori. –
Fr. baroscope (<
gr.).
baroscop (Dicționaru limbii românești, 1939)*baroscóp n., pl.
oape (d. vgr.
báros, greutate, și
skopéo, examinez, privesc. V.
scop).
Fiz. Un aparat de constatat greutatea aeruluĭ saŭ că un corp pus în aer pierde din greutate o parte care corespunde cu volumu de aer deslocuit. – Baroscopu e inventat de Otto de Gericke († 1686) și se compune dintr’o balanță de care este atîrnată o boambă cavă și o greutate. Cînd încălzești boamba, aeru din
ĭa se face maĭ ușor, și boamba se ridică puțin. Tot așa, dacă acoperĭ balanța c’un clopot de sticlă și scoțĭ aeru din clopot, boamba, ne maĭ sprijinindu-se pe aer, se lasă puțin în jos. E principiu luĭ Arhimede aplicat la aer.
baroscop (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BAROSCÓP, baroscoape, s. n. Aparat în formă de balanță, cu ajutorul căruia se demonstrează existența presiunii atmosferice și principiul lui Arhimede pentru gaze. — Din
fr. baroscope.