baroneasă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BARONEÁSĂ, baronese, s. f. (În societatea feudală din apusul și centrul Europei) Femeie care posedă o baronie; soție sau fiică de baron; baroană. –
Baron +
suf. -easă.baroneasă (Dicționar de neologisme, 1986)BARONEÁSĂ s.f. Femeie având titlu de baron; fiică de baron; baroană. [Cf. it.
baronessa].
baroneasă (Marele dicționar de neologisme, 2000)BARONEÁSĂ s. f. femeie având titlu de baron; soție, fiică de baron; baroană. (< it.
baronessa)
baroneasă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BARONEÁSĂ, baronese, s. f. Femeie care posedă o baronie; soție de baron. – Din
baron +
suf. -easă.baroneasă (Dicționaru limbii românești, 1939)*baroneásă f., pl.
ese (d.
baron, ca it.
baronessa). Soíe de baron. – Rar
baroană (fr.
baronne).
baroneasă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)baroneásă s. f.,
g.-d. art. baronései; pl. baronésebaroneasă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BARONEÁSĂ, baronese, s. f. (În societatea medievală din Apusul și Centrul Europei) Femeie care poseda o baronie; soție sau fiică de baron; baroană. —
Baron +
suf. -easă.