barometru - explicat in DEX

barometru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BAROMÉTRU, barometre, s. n. Instrument pentru măsurarea presiunii atmosferice. – Din fr. barometre.

barometru (Dicționar de neologisme, 1986)
BAROMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea presiunii atmosferice. [< fr. baromètre, cf. gr. baros – greutate, metron – măsură].

barometru (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BAROMÉTRU s. n. 1. instrument pentru măsurarea presiunii atmosferice. 2. (fig.) ceea ce servește pentru a măsura. (< fr. baromètre)

barometru (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BAROMÉTRU, barometre, s. n. Instrument pentru măsurarea presiunii atmosferice, format dintr-un tub de sticlă care conține mercur introdus într-un alt recipient cu mercur și fixat pe o tăbliță gradată sau dintr-o cutie metalică ale cărei deformații, sub acțiunea variațiilor presiunii atmosferice, dau valorile presiunii care sunt indicate de un ac pe o scară gradată. – Fr. baromètre (< gr.).

barometru (Dicționaru limbii românești, 1939)
*barométru n., pl. e (vgr. báros, greutate, și métron, măsură). Fiz. Instrument de constatat presiunea aeruluĭ și pin urmare, schimbărĭle atmosferice. – Acest instrument, inventat la 1643 de Toricelli, discipulu luĭ Galileŭ, cuprinde o coloană de mercur care se coboară cu cît te suĭ în atmosferă, fiindcă sus e aeru maĭ ușor. Cu el a măsurat Pascal înălțimile munților. El anunță, pînă la un oarecare punct, timpu frumos orĭ răŭ, căcĭ aeru uscat, fiind maĭ ușor decît cel umed, mercuru se urcă atuncĭ cînd nu va ploŭa și se coboară în caz contrar. Principalele barometre-s cele cu mercur (cu ceșcuță, sifon sau cadran) și barometru aneroid.

barometru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
barométru (-me-tru) s. n., art. barométrul; pl. barométre

barometru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
barometru m. instrument de fizică spre a măsura, după înălțimea coloanei de mercuriu, presiunea atmosferică și variațiunile ei; inventat de Torricelli (1643).

barometru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BAROMÉTRU, barometre, s. n. Instrument pentru măsurarea presiunii atmosferice. — Din fr. baromètre.