baritină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BARITÍNĂ, baritine, s. f. Sulfat natural de bariu. – Din
fr. barytine.baritină (Dicționar de neologisme, 1986)BARITÍNĂ s.f. Sulfat natural de bariu. [< fr.
barytine].
baritină (Marele dicționar de neologisme, 2000)BARITÍNĂ s. f. sulfat natural de bariu. (< fr.
barytine)
baritină (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BARITÍNĂ (‹
fr.)
s. f. (
MINER.) Sulfat natural de bariu, de culoare alb-gălbuie, pînă la cenușie, cu luciu sidefos și aspect de agregate granulare sau sub formă stalactitică. Se formează prin procese foarte variate: hidrotermale, de precipitație și diageneză în mîluri de mare adîncă. Se utilizează în
ind. chimică, a pielăriei și la săparea sondelor pentru îngreunarea noroiului de foraj; barită.
baritină (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BARITÍNĂ, baritine, s. f. Sulfat de bariu natural. –
Fr. barytine.baritină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)baritínă s. f.,
g.-d. art. baritínei; pl. baritínebaritină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BARITÍNĂ, baritine, s. f. Sulfat natural de bariu. — Din
fr. barytine.