barită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BARÍTĂ, barite, s. f. Hidrat de bariu. – Din
fr. baryte.barită (Dicționar de neologisme, 1986)BARÍTĂ s.f. Hidroxid de bariu. [Var.
barit s.n. / < fr.
baryte].
barită (Marele dicționar de neologisme, 2000)BARÍTĂ s. f. (hidr)oxid de bariu, folosit în radiologia tubului digestiv. (< fr.
baryte)
barită (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BARÍTĂ, barite, s. f. Hidrat de bariu. –
Fr. baryte.barită (Dicționaru limbii românești, 1939)*barítă f., pl.
e Min. Oxid de bariŭ.
barită (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)barítă s. f.,
g.-d. art. barítei; pl. barítebarită (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BARÍTĂ, barite, s. f. Hidrat de bariu. — Din
fr. baryte.