barim (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÁRIM adv. v. barem1.barim (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BÁRIM adv. v. barem1.barim (Dicționaru limbii românești, 1939)bárim conj. (turc.
barim, d. pers.
bari; ngr.
báremu, bg.
bare, sîrb.
bar, barem, cel puțin).
Fam. Batîr, măcar, cel puțin, încaĭ. – Și
bárem și
bárîm.barim (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BÁRIM adv. v. barem1.