barieră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BARIÉRĂ, bariere, s. f. 1. Bară mobilă care arată că trecerea peste o șosea, peste o linie ferată etc. este oprită temporar;
p. ext. loc unde se întretaie o șosea cu o linie ferată. ♦
Fig. Obstacol, piedică în calea realizării unui lucru. ◊
Barieră socială = situație prin care este denumit în sociologic elementul care face dificil sau chiar imposibil accesul dintr-o grupare socială ierarhic inferioară într-o grupare socială superioară.
Barieră luminoasă = fascicul luminos folosit pentru comanda unui fotoreleu, în scopul semnalizării prezenței corpurilor străine într-o anumită zonă.
2. Punct de intrare în oraș, unde se încasau altădată taxele pentru mărfurile aduse spre vânzare;
p. ext. periferie. [
Pr.:
-ri-e-]. – Din
fr. barrière.