baricentru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BARICÉNTRU, baricentre, s. n. 1. Centru de greutate.
2. Punctul de întâlnire a medianelor unui triunghi. – Din
fr. barycentre.baricentru (Dicționar de neologisme, 1986)BARICÉNTRU s.n. Punctul de întâlnire al medianelor într-un triunghi. ♦ Centru de greutate. [Cf. fr.
barycentre, cf. gr.
barys – greu,
kentron – centru].
baricentru (Marele dicționar de neologisme, 2000)BARICÉNTRU s. n. 1. punct de aplicație al rezultantei forțelor de presiune; centru de greutate. 2. punct de întâlnire al medianelor într-un triunghi. (< fr.
barycentre)
baricentru (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BARICÉNTRU, baricentre, s. n. Centru de greutate. – După
fr. barycentre.baricentru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)baricéntru s. n.,
art. baricéntrul; pl. baricéntrebaricentru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BARICÉNTRU, baricentre, s. n. 1. (
Fiz.) Centru de greutate.
2. Punctul de întâlnire a medianelor unui triunghi. — Din
fr. barycentre.