baretă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BARÉTĂ1, barete s. f. 1. Bentiță îngustă de piele cu care se încheie un pantof.
2. Bucată îngustă de metal fixată transversal pe un obiect tot de metal (tabacheră, decorație etc.).
3. Panglică de decorație; semn distinctiv al unei decorații care reproduce desenul panglicii și se poartă în locul decorației. – Din
fr. barrette.