baretă - explicat in DEX

baretă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BARÉTĂ¹, barete s. f. 1. Bentiță îngustă de piele cu care se încheie un pantof. 2. Bucată îngustă de metal fixată transversal pe un obiect tot de metal (tabacheră, decorație etc.). 3. Panglică de decorație; semn distinctiv al unei decorații care reproduce desenul panglicii și se poartă în locul decorației. – Din fr. barrette.

baretă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BARÉTĂ², barete, s. f. (Rar) Bonetă de postav sau de catifea, în trei sau patru colțuri, purtată de preoții catolici și, în trecut, de unii soldați din Occident. – Din fr. barrette.

baretă (Dicționar de neologisme, 1986)
BARÉTĂ¹ s.f. 1. Bentiță (de piele, de pânză etc.) care încheie un pantof. 2. Lamelă de metal care se fixează transversal pe un obiect (medalie, tabacheră etc.). [< fr. barrette, it. baretta].

baretă (Dicționar de neologisme, 1986)
BARÉTĂ² s.f. (Rar) Pălăria roșie a cardinalilor; tichie. [< it. baretta].

baretă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BARÉTĂ¹ s. f. 1. bentiță (de piele, de pânză) care încheie un pantof. 2. lamelă de metal care se fixează transversal pe o medalie, tabacheră etc. 3. perete de beton (armat) turnat în teren pentru lucrări de fundații. 4. pânză cauciucată pe care se implantează ace pentru pieptănatul fibrelor textile. (< fr. barrette)

baretă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BARÉTĂ² s. f. pălărie roșie purtată de cardinali. (< it. baretta)

baretă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BARÉTĂ¹, barete s. f. 1. Bentiță îngustă de piele cu care se încheie un pantof. 2. Bucată îngustă de metal fixată transversal pe un obiect tot de metal (tabacheră, decorație etc.). – Fr. barrette.

baretă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BARÉTĂ², barete, s. f. (Rar) Căciuliță de postav sau de catifea, cu trei sau patru colțuri, purtată de unii preoți și, în trecut, de unii soldați. – Fr. barrette.

baretă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*1) barétă f., pl. e (fr. barrette, d. it. barretta. V. bărată și beretă). Bereta (tichia) roșie a cardinalilor.

baretă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*2) barétă f., pl. e (fr. barrette, dim. d. barre, bară). Fășie de piele cu care se încheĭe o gheată orĭ de metal așezată transversal pe panglica uneĭ medaliĭ.