barchet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BARCHÉT s. n. v. barhet.barchet (Dicționar de neologisme, 1986)BARCHÉT s.n. v.
barhet.
barchet (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)barchét (barchéturi), s. n. – Țesătură de bumbac. –
Var. barhet, barhent. Ceh. barchet (Berneker 44),
germ. Barchent (Borcea 178), din
v. germ. med. barkan. Este cuvînt de origine arabă, identic cu
sp. barragán. Din
germ. provine
mag. bársony (
cf. sb. bršun), de unde
barșon, s. n. (
Trans., catifea), cu
var. brașon, probabil prin asociere de idei cu centrul comercial al Brașovului (
cf. Cihac, II, 480; Gáldi,
Dict. 104).
barchet (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BARCHÉT s. n. v. barhet.barchet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BARCHÉT s. n. v. barhet.