barcarolă - explicat in DEX

barcarolă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BARCARÓLĂ, barcarole, s. f. Cântec al gondolierilor venețieni; compoziție muzicală cu caracter liric și mișcare ritmică, imitând unduirea valurilor sau cadența vâslelor. – Din it. barcarola, fr. barcarolle.

barcarolă (Dicționar de neologisme, 1986)
BARCARÓLĂ s.f. Cântec de gondolier venețian; (p. ext.) cântec de marinar, de barcagiu; compoziție muzicală care imită mișcarea legănată a valurilor și cadența lopeților. [< it. barcaruola, cf. fr. barcarolle].

barcarolă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
barcarólă (barcaróle), s. f. – Cîntec al gondolierilor venețieni. It. (ven.) barcarola, de unde și fr. barcarole.

barcarolă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BARCARÓLĂ s. f. 1. gondolieră. 2. piesă vocală sau instrumentală cantabilă, cu mișcare ritmică legănată, asemănătoare romanței. (< it. barcarola, fr. barcarolle)

barcarolă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BARCARÓLĂ, barcarole, s. f. Cântec de barcagiu sau de marinar, mai ales de gondolier venețian; compoziție muzicală care imită mișcarea legănată a valurilor sau cadența vâslelor. – It. barcarola (fr. barcarolle).

barcarolă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*barcarólă f., pl. e (it. barcaróla). Cîntec de gondolierĭ. (maĭ ales la Veneția).

barcarolă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
barcarólă s. f., g.-d. art. barcarólei; pl. barcaróle

barcarolă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
barcarolă f. cântecul gondolierului venețian.

barcarolă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BARCARÓLĂ, barcarole, s. f. Cântec al gondolierilor venețieni; compoziție muzicală cu caracter liric și mișcare ritmică, imitând unduirea valurilor sau cadența vâslelor. — Din it. barcarola, fr. barcarolle.